Cum vedem lucrurile

Exista totdeauna tendinta de a compara afacerile, mai ales cand este obiectul lor este creativitatea, cu un joc. S-au scris carti despre asta, s-au facut glume proaste, filme bune si alegorii mai mult sau mai putin fortate. Acceptam comparatia. Dar ne rezervam dreptul de a alege jocul care ne reprezinta: sahul.

 

Un meci de sah incepe incet, presupune tatonari si o rutina a deschiderilor. Pare plictisitor. Cum plictisitori par primii pasi, obligatorii de altfel, in crearea unei campanii de succes: analizele, studiile de piata, diagnosticul, identificarea insighturilor. Daca gandesti cu multe mutari in fata, acesti pasi sunt insa fascinanti. Si garanteaza succesul sau macar il favorizeaza.

 

Astfel, pentru prima pagina a site-ului am ales un joc de sah, dar nu un joc oarecare. Numit si Partida Secolului, a fost jucat intre Donald Byrne si Bobby Fischer in 1956*. Bobby Fischer avea pe vremea aceea 13 ani. Si a castigat partida dupa un sacrificiu spectaculos de regina la a 17 miscare. Singura greseala aparenta a adversarului a fost ca a tras de timp, mutand o piesa de doua ori in prima faza a  jocului. 

 

Ce am invatat din sah si, mai ales, din partida asta?

1. Varsta si palmaresul sunt uneori irelevante. Fischer a demonstrat-o in repetate randuri.

2. Meciurile importante nu se castiga intotdeauna prin mijloace evidente. O regina in plus nu l-a ajutat pe Byrne in situatia de mat. 

3. Daca tragi de timp ramai, invariabil, chiar daca impercetibil, in urma.  

 

 

* Da, ne intereseaza detalii astfel de detalii "minore".

 

Brandung